Catedrala Adormirea Maicii Domnului
În biserică sunt adăpostite moaștele sfinților Emetera și Seledonia, care sunt ocrotitorii orașului, precum și mormântul lui Marcelino Menéndez-i-Pelayo. Construită în stil gotic. Începutul construcției bisericii inferioare este datat din secolul al XII-lea. Construirea părții superioare a Catedralei din Santander a avut loc de la sfârșitul secolului al XII-lea și s-a încheiat la începutul secolului al XIV-lea, când a fost construit claustrul cu tradiționalul puț în centrul său. În secolele XVI și XVII lăcașul a fost extins de mai multe ori, în această perioadă fiind construite numeroase capele. La sfârșitul secolului al XIX-lea - în mijlocul secolului al XX-lea catedrala s-a distrus de mai multe ori: mai întâi din cauza unei explozii de dinamită la bordul vasului Cabo Machichaco (1983), iar apoi din cauza incendiului din 1941, când biserica a fost atât de grav afectată, încât a fost restaurată aproape zece ani - din 1942 până în 1953.
Biserica Inimii Preasfințite a lui Isus
Biserica a fost deschisă pe 16 februarie 1890, în timp ce turnul a apărut puțin mai târziu, în perioada 1901-1903. Lăcașul a fost construit după proiectul arhitectului Jose Maria Basterra. Biserica este proiectată în formă de cruce latină, cu dimensiuni de 41 de metri lungime și 21 lățime; înălțimea naosului central este de 20 de metri, iar a celor laterale de 12. Bolțile sunt susținute de douăsprezece stâlpi, după numărul apostolilor. Decorarea interioară a bisericii a fost coordonată de Michel Castellanos, sculptor, căruia îi aparține și autoratul monumentului Inimii lui Hristos, care se află lângă intrarea în biserică. Impresionează, de asemenea, și frescele bisericii, realizate de artistul german Enrique Immemmkamp.