Biserica Episcopală a lui Hristos
Biserica Episcopală „Hristos” din orașul Colón a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A devenit prima în istoria bisericii anglicane de pe Istmul Panama. Construcția lăcașului de cult a fost realizată după proiectul inginerului James Renwick din New York și sub patronajul Companiei de Căi Ferate din Panama. Cu toate acestea, în 1885, în timpul revoltei anti-columbiene, Colón a fost distrus și ars. A supraviețuit doar clădirea bisericii „Hristos” și încă câteva construcții din apropiere. În acel moment, templul a devenit un adăpost pentru sute de oameni cu o reputație îndoielnică, care l-au jefuit și l-au profanat. Abia în octombrie 1885, după înăbușirea răscoalei, a fost posibil să revină la viața normală a bisericii. Recent, Biserica Episcopală „Hristos” din Colón a fost restaurată.
Fortul San Lorenzo
Cucerirea continentului american a permis coroanei spaniole să pună mâna pe nenumărate bogății, transportate cu navele către Europa. Pirații nu dormeau-atacau frecvent navele comerciale și destul de reușit. Regele Filip al II-lea a dispus construirea unei fortărețe de coastă pentru a respinge atacurile piraților. În perioada 1587-1599, au fost ridicate zidurile și bastioanele, care au rezistat mai bine de șaptezeci de ani. În 1670, o escadră de pirați condusă de Henry Morgan a reușit să se apropie de țărm și să cucerească fortăreața, pe care a folosit-o ulterior ca punct de sprijin pentru cucerirea Panama City. În anii 1680, pe o stâncă îngustă, chiar la intrarea în râul Chagres, spaniolii au construit o fortificație nouă, ridicând-o la 24 de metri deasupra apei. În 1980, UNESCO a declarat fortul San-Lorenzo obiect al Patrimoniului Mondial.
Statua lui Cristofor Columb
Statuia a devenit un dar al reginei franceze Eugénie poporului indigen din America Centrală. La începutul lunii aprilie 1870, însoțită de un trimis special al regelui, căpitanul flotei militare navale Ferres, a fost încărcată pe o navă care se îndrepta spre țărmurile Panama. La destinație a ajuns aproape după o lună, după care a stat mult timp neambalată. Prima tentativă de inaugurare solemnă a monumentului a avut loc în octombrie 1870, dar a eșuat din cauza unei ploi torențiale catastrofale care s-a abătut în acea zi asupra orașului. Apoi monumentul a fost mutat de patru ori, până când, la 21 decembrie 1930, a ocupat locul actual în centrul orașului. În jurul monumentului au fost instalate bănci de marmură, unde turiștii iubesc să se odihnească și să facă fotografii.
