Turnul Alb
Turnul Alb de pe malul mării este cel mai ciudat simbol al orașului. Pentru că a fost construit de dușmanii turci: complet neobservabil, jos (doar 27 de metri) și nu era alb! În 1430, turcii au cucerit Salonic și au construit turnul ca pe o construcție defensivă. Mai târziu, când turnul a fost transformat în închisoare și loc de execuții exemplare, i s-a spus „Cel cu Sânge”. Când orașul a trecut în mâinile grecilor, ei au vopsit simbolul tiraniei în alb (ulterior, tencuiala a fost spălată) și au amenajat aici un muzeu bizantin extraordinar de interesant: toate artefactele acestui muzeu au fost create înainte de anul fatal pentru oraș, 1430. Cea mai incredibilă atracție din muzeu este proiecția video cu sunet stereo despre îngrozitorul incendiu din 1917, care a mistuit mai multe cartiere ale orașului.
Bazilica Sfântul Dimitrie
Dmitri, numele căruia îi poartă biserica - este Dimitrie Salonic, sfânt și principal ocrotitor ceresc al Salonicului. Locul în care se află biserica este una dintre cele mai sacre din oraș. O mare parte a bisericii, împreună cu vechile mozaicuri s-a ars în timpul marelui incendiu din 1917, rămânând doar fațada. Când au fost înlăturate urmele incendiului din Bazilică, s-a descoperit intrarea către vechea criptă. Acolo a fost construită pe locul omorului Sfântului; aici mai înainte (înainte ca moaștele lui să fie duse în Italia) se păstrau moaștele sale și se afla un potir pentru strângerea mirului. Însăşi moaștele au fost returnate în „patria istorică” - în criptă - abia în anii 1978 și 1980. Iar însăși Bazilica a fost restaurată, păstrându-se frescele vechi care au supraviețuit și părți din ziduri, iar acum acest lăcaș de cult face parte din lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Rotunda și arcul Galeria
Cu prilejul victoriei Galierei (tetrarhul din acea perioadă) asupra regatului sasanid în anii 298-299 a fost construit Arcul de Triumf. Acesta nu a fost o construcție independentă, ci a fost unit cu galeriile care duceau spre palat și spre mausoleu. Construcția Rotondei poate fi atribuită anului 306. Există mai multe versiuni despre scopul acestei clădiri: o parte a complexului palatului pentru primiri oficiale, mausoleul lui Galerius, care era atunci folosit potrivit destinației sale, templul Soarelui Neînvins, precum și templul cultului împăratului. După cucerirea Salonicelor de către turci, biserica a fost transformată în moschee, iar la ea a fost adăugat un minaret, care s-a păstrat până în zilele noastre. Acesta este singurul minaret din Salonic care a rămas după demolarea minaretelor orașului.
Bazilica Ayhīropietos
Bazilica Aghirapititos - un lăcaș ortodox creștin timpuriu, datând din secolul V. Bazilica este una dintre cele mai vechi construcții creștine timpurii care au ajuns până în zilele noastre. Numele bazilicii „Aghirapititos”, care se traduce din greacă prin „Nefăcut de mâini”, a devenit răspândit începând din secolul al XII-lea. Există o opinie conform căreia acest nume este legat de o icoană făcătoare de minuni și nefăcută de mâini a Maicii Domnului, care se afla în biserică. Construcția are un acoperiș de lemn cu trei pante. Partea altarului bisericii este formată dintr-un arc în formă de semicerc, cu care se încheie panta centrală. Interiorul bolților și al colonadelor bazilicii este acoperit cu minunate modele de mozaicuri, iar deasupra colonadei pot fi văzute fresce din începutul secolului al XIII-lea.