Santuarul Miyajaki-jingu
Santuarul Mijazaki-jingu este dedicat memoriei legendarului Jimmu, fondatorul dinastiei imperiale japoneze și descendent direct al zeiței Soarelui, precum și părinților săi - tatălui Ugaiafuki-aezu-no Mikoto și mamei Tamayorihime-no Mikoto. Desigur, acest templu se află sub protecția directă a Casei Imperiale, lucru evidențiat de stemele imperiale - reprezentări ale crizantemelor cu 16 petale, - aplicate pe porți, pe ziduri și pe garduri. După cum spun legendele, pentru construirea sanctuarului a fost ales locul în care odinioară se afla palatul împăratului Jimmu. Totuși, pentru turist, interesul nu constă doar în mitologia sanctuarului, ci și în muzeul amenajat pe teritoriul său, dedicat istoriei celui de-al Doilea Război Mondial.
Sădi Haniwa
În Miyazaki există o mulțime de relicve legate de istoria țării. De exemplu, Parcul de figurine Haniwa. În perioada Kofun (300-710), aceste figurine de teracotă erau adesea folosite pentru decorarea mormintelor împăraților și ale marilor demnitari. Dar, pe lângă rolul estetic, ele îndeplineau și o importantă funcție simbolică. În trecut, când mureau conducătorii japonezi, aceștia erau adesea înmormântați împreună cu soțiile lor, cu cei mai apropiați susținători și cu slujitorii. Mai târziu, de la acest obicei considerat barbar s-a renunțat, iar sarcina de a servi celor care au plecat în lumea de dincolo a fost încredințată haniwa-ului - mici reprezentări modelate din lut, cu înfățișări de războinici, femei, animale și altele.
Turnul lumii
Parcul Heiwadai (Parcul Păcii) a fost construit în 1940 cu prilejul aniversării a 2600 de ani de la împăratul Jimmu. Turnul Păcii de 37 de metri (Heiwadai-noto), realizat din pietre trimise de japonezii care trăiesc în alte țări asiatice, este cel mai recognoscibil reper din Miyazaki. Turnul este amplasat în locul despre care se spune că ar fi fost palatul împăratului mitic. Ideea inițială a Heiwadai-noto Hakko itiu (opt legături ale coroanei sub un singur acoperiș) nu avea nicio legătură cu simbolul păcii. Este un slogan politic japonez din perioada Shōwa, atribuit unei afirmații a împăratului Jimmu, iar formularea rostită într-un discurs al prim-ministrului Fumimaro Konoe, la 8 ianuarie 1940, a popularizat ambițiile imperialiste ale Japoniei și pretențiile sale de dominație în lumea asiatică.