Templul Kek Lok Si
Cel mai mare complex de temple budiste din toată Malaezia, Kek Lok Si, a fost construit la marginea orașului George Town de către emigranți chinezi la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Carte de vizită” a templului este pagoda cu șapte etaje „Pagoda celor zece mii de Budi” (Ban Po Thar). Ea se înalță până la treizeci de metri și îmbină în arhitectura și decorațiunile sale motive chinezești, birmaneze și tailandeze. În vârful dealului, deasupra pagodei, se înalță cel puțin impresionanta statuie a zeiței chineze a compasiunii, Guanyin, înălțime de 36 de metri. La aceasta se poate urca într-un mic vagonet al recentului funicular reamenajat. Complexul Kek Lok Si este un loc popular pentru plimbările de duminică ale localnicilor din George Town și ale vizitatorilor săi; un loc incredibil de frumos și interesant, pe care merită neapărat să îl vedeți.
Casa de clan Khoo Kongsi
În secolul al VIII-lea, la Penang a început să se formeze o comunitate chineză. Așezările din „Țara de mijloc” nu au urmărit niciodată să se contopească cu populația locală, astfel încât, în George Town, grupările de clanuri chinezești au făcut tot posibilul pentru a păstra tradițiile și puritatea sângelui. Pentru aceasta, comercianții înstăriți au construit așa-numitele case de clan - kongsi. Aceste case erau folosite pentru reuniunile bătrânilor, pentru discutarea unor aspecte importante în cadrul unei familii numeroase, precum și pentru sărbători religioase și laice. Cele mai bogate clanuri se întreceau între ele în rafinamentul decorațiunilor propriilor kongsi, astfel încât multe dintre acestea arată ca niște palate imperiale. Cea mai cunoscută casă de clan din George Town este Khoo Kongsi, casa clanului Khoo, care se remarcă printr-un decor luxuriant și care, în prezent, a fost transformată în muzeu.
Templul Șerpilor
Conform legendei, Templul Șerpilor a fost construit pe locul casei unui om foarte evlavios și neprihănit. De-a lungul întregii sale vieți, el nu a supărat nici măcar o muscă - dimpotrivă, le-a oferit tuturor animalelor un adăpost în locuința sa. Inclusiv șerpilor veninoși. În 1850, pe locul casei a fost ridicat un templu, care a fost imediat ales de șerpi. Printre ei se numără și câțiva „șerpi” „turistici”, la care au fost îndepărtate glandele veninoase. Aceste reptile pot fi luate în brațe și folosite pentru poze în fața fotografiștilor. În zilele de sărbătoare, de câteva ori pe an, templul se umple literalmente de viețuitoare târâtoare, care vin aici din toată împrejurimea.